[ Tabere de voluntariat, expeditii ]
Ariile protejate în România

SCURT ISTORIC privind conservarea si ocrotirea naturii in Romania.

Pana in 1928 - exista atestari inca din Evul Mediu privind preocupari in aceasta privinta, desi atunci oamenii nu aveau ca scop protejarea in sine a naturii, ci impiedicarea exploatarii resurselor proprii de catre persoane straine si crearea unor conditii optime de regenerare a vanatului. O actiune specifica acestei perioade este traditia ocrotirii unor arbori cu valoare simbolica (stejarul din Borzesti, stejarul lui Stefan cel Mare de la Vizantea- Vrancea, Regele brazilor de la Tihuta-Bistrita Nasaud).

Primele "arii protejate" au aparut o data cu infiintarea branistilor. Acestea erau locuri oprite in care nimeni nu avea voie sa doboare copaci, sa coseasca, sa pasuneze, sa vaneze, sa pescuiasca sau sa culeaga fructe fara voia stapanului. Aceste forme de organizare se intalneau la nivel domnesc, manastiresc si boieresc si prevedeau pedepse foarte aspre pentru cei ce incalcau regulile.

Cartile de padure au fost date de domnitorii Tarilor Romane, cea mai veche datand din 1612, din timpul domniei lui Radu Voievod. Ele cuprindeau masuri de conservare a padurii. Au fost urmate de "Legea pentru judecarea mirenilor". În Transilvania, Bucovina, Crisana, Banat si Maramures, ocupate de Imperiul Habsburgic, au aparut reglementari inca din 1783.

Catre sfarsitul secolului al XIX-lea se infiinteaza primele scoli cu profil forestier, in apropierea carora s-au organizat parcuri dendrologice, in scop stiintific si pedagogic (Gurghiu, Simeria, Hemeiusi etc.)

Dupa semnarea "Tratatului de la Adrianopol" (1829), s-a inregistrat, ca urmare a liberalizarii comertului, o extindere fara precedent a suprafetelor arabile destinate cultivarii cerealelor, in detrimentul padurilor. In acest context, se introduc, atat in Moldova(1843), cat si in Tara Romaneasca (1847), reglementari privind evitarea distrugerii padurilor.

1864 - apare Codul penal roman, in care se prevedeau sanctiuni pentru unele actiuni precum otravirea pestelui din balti, elesteie sau incendierea padurilor si fanetelor.

1868 - Legea pentru politia rurala: prevedea oprirea vanatului 4 luni pe an, interzicerea distrugerii cuiburilor si oualelor pasarilor de interes cinegetic, precum si unele masuri de combatere a daunatorilor si bolilor la plante si animale.

1872 - promulgarea primei legi a vanatorii, in care se reia interzicerea perioadei de oprire a vanatului si se statueaza interzicerea acestuia pentru anumite specii.

Inceputurile conservarii biodiversitatii in sensul de azi al cuvantului isi au originea la sfarsitul secolului XIX, cand inspirati de curentul propeisagistic din acea perioada, botanistul D. Grecescu, pictorul Nicolae Grigorescu si balneologul I. Bernath sesizeaza necesitatea pastrarii unor peisaje neinfluentate de om.

In 1913, Grigore Antipa propune ocrotirea egretei, protestand impotriva vanarii acesteia pentru colectarea penelor. In aceeasi perioada a fost atrasa atentia si asupra altor specii care necesitau a fi ocrotite. Astfel, se incearca infiintarea unor mici rezervatii, dar datorita suprafetelor foarte restranse pe care le acopereau, nu au fost eficiente.

In 1920, la initiativa scriitoarei Bucura Dumbrava, se pun bazele primei asociatii care se implica in proble-mele de ocrotire a naturii, Hanul Drumetilor. Asociatia se transforma mai tarziu în Societatea pentru turism si pentru protectia naturii.

Aceste evenimente au avut ca urmare, in perioada 1920 - 1928 trecerea in regim de ocrotire a mai multor zone dintre care: Fanatele Clujului, Saraturile de la Turda, Pietrele Rosii de la Tulghes, Muntele Domogled, Muntii Rodnei, Parang, Masivul Piatra Craiului, Haghimasu Mare, Muntii Retezatului, Padurea Letea, Padurea Slatioara, Dunele de la Agigea s.a.

S-a creat Comisia Monumentelor pentru Natura, care avea ca scop inventarierea monumentelor naturii si sa decida ce trebuie pastrat pentru posteritate.

Acestea actiuni au fost mai puternice în Transilvania unde activa o miscare naturalista foarte puternica.

In 1926 este propusa organizarea unui congres al naturalistilor la Sinaia, idee materializata doi ani mai tarziu.

In 1927 au fost stabilite obiectivele viitorului congres: sa fixeze directivele cercetarilor ce trebuiau intreprinse pentru cunoasterea comorilor naturale ale tarii si mai ales de a da o baza stiintifica practica stiintelor naturale de care depinde progresul economic si viitorul cultural al tarii.

De asemena, trebuie mentionate numele catorva din cei care s-au preocupat de punerea bazelor unei legislatii pentru protectia naturii: Emil Racovita, Alexandru Borza, Andrei Popovici Bâznosanu, Victor Stanciu, Mihail Gusulec, Emil Pop, Valeriu Puscariu, Raul Calinescu s.a.

1928-1944 - este o perioada de pionerat privind conservarea naturii si ariile protejate in Romania in care primul pas a fost facut in anul 1928 cand la Cluj a avut loc primul congres al naturalistilor din Romania, unde la propunerea lui Emil Racovita a fost adoptata o hotarare privind elaborarea legii referitoare la protectia naturii in Romania. Astfel, in 1930 apare legea nr. 213 pentru protectia monumentelor naturii din Romania. Pe baza acestei legi se infiinteaza "Comisiunea Monumentelor naturii", apoi sunt declarate prin lege (Jurnalul Consiliului de Ministri) primele monumente ale naturii in 1931 (floarea de colt si nufarul termal) si primul parc national in 1935 (Parcul National Retezat). Sintetizand, in aceasta perioada, sunt puse sub ocrotire prin "Jurnale ale Consiliului de Ministri" 36 de teritorii ca rezervatii naturale, parc national, monumente ale naturii, insumand o suprafata de 15.000 ha.

Totusi datorita eforturilor specifice inceputurilor accentul a fost pus numai pe realizarea unui cadru legislativ si institutional incipient si pe constituirea unui numar limitat de arii protejate si aproape deloc pe administrarea ariilor protejate constituite.

1944-1989 - dupa 23 august 1944 masurile de protectie a naturii s-au bazat pe eforturile institutionale facute inainte de razboi de oameni de stiinta de renume cum au fost Al. Borza sau Emil Racovita. In 1972 numarul ariilor protejate constituite a crescut la 190 de obiective insumand aproape 100.000 ha. Din pacate masurile de protectie se rezumau numai la declararea de arii protejate si aproape deloc la administrarea acestora, acestea confruntandu-se cu pericole din ce in ce mai mari. Astfel investitiile alocate amenajarilor, pazei si masurilor practice de ocrotire ale ariilor protejate erau sporadice si nu depaseau suma de 500.000 de lei pe intreaga tara la nivelul anului 1972. Totodata, desi cresterea cantitativa a teritoriilor a fost insemnata, totusi suprafata protejata reprezenta in 1972 doar 0.0042% din teritoriul tarii, procent care nu acoperea nici pe departe intreaga diversitate specifica si ecologica a tarii. Astfel s-au facut proiecte de catre institute de cercetare pentru constituirea de alte arii protejate mari - parcuri nationale (Apuseni, Calimani, Ceahlau, Bucegi, Piatra Craiului, Cozia, Valea Cernei, Cheile Bicazului, Rodna) dar care nu s-au concretizat, si de asemenea a urmat o perioada in care s-au infiintat un numar mare de arii protejate cu suprafata mai mica (rezervatii naturale) prin intermediul unor HCM-uri si Decrete, cat si initiative legislative la nivel judetean. De multe ori initiativele locale pentru constituirea ariilor protejate s-au facut din "patriotism local" ci nu doar din considerente bazate pe valoarea naturala a zonelor respective. Totodata se repeta vechea meteahna a ariilor protejate romanesti, si anume acestea erau doar constituite dar nu si gospodarite.

Din punct de vedere legislativ in anul 1973 s-a adoptat Legea nr. 9 (Legea Mediului) in care sunt incluse si prevederi legate de protectia rezervatiilor si monumentelor naturii si de asemenea "sunt trasate sarcini ce revin organelor centrale si locale...", dar alaturi de aceasta lege cadru nu s-a mai adoptat o lege specifica pentru ariile protejate care sa reglementeze administrarea acestora, asa cum s-a intamplat in Polonia sau Cehoslovacia, tari care aveau parcuri nationale cu administratie propie.

In aceasta perioada s-au produs si primele recunoasteri internationale ale valorii ariilor protejate romanesti, cand in 1979, Retezatul si Pietrosul Rodnei au fost recunoscute ca Rezervatii ale Biosferei sub auspiciile programului UNESCO - Man and Biosphere (MAB). Dar nici macar aceasta recunoastere internationala nu a condus la o administrare a acestor arii protejate.

1990 pana in prezent - odata trecuta perioada comunista se astepta o deschidere si o eficienta mai mare in ceea ce priveste realizarea unei retele nationale a ariilor protejate care sa acopere intreaga diversitate a ecosistemelor la nivelul tarii dar si masuri concrete in plan legislativ si institutional care sa asigure un management eficient al ariilor protejate. Dar rezultatele au dovedit ca aceste deziderate sunt foarte greu de atins.

Una dintre dificultati a fost legata de interpretarea diferita de catre diversi factori de decizie a masurilor ce trebuiesc intreprinse privind protectia naturii, pe fondul unei indecizii a autoritatii centrale de mediu - Ministerul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, in cadrul caruia abia dupa 1997 s-a constituit o Directie de Conservare a Biodiversitatii care sa planifice si sa coordoneze toate activitatile referitoare la conservarea naturii in arii protejate.

Ca o prima masura, in anul 1990, MAPPM da Ordinul nr. 7 privind constituirea unui numar de 13 parcuri nationale intre care Parcul National Retezat era deja constituit, ordin care provoaca o oarecare confuzie deoarece se refera doar la suprafetele de fond forestier din parcurile nationale ci nu si la suprafetele ce contin goluri alpine. Suprafetele declarate in fond forestier erau foarte mari intinzandu-se si in zone in care se desfasurau activitati economice de exploatarea lemnului, care nu puteau fi stopate brusc si de asemenea cuprindeau si asezari umane. Din aceasta cauza acest ordin a primit multe contestari iar indrumarile tehnice pentru punerea in practica a ordinului au fost blocate.

O alta recunoastere internationala a valorii capitalului natural din Romania a reprezentat-o desemnarea Deltei Dunarii in 1991 ca sit Ramsar si ca sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa. De asemenea in 1992 este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Exista astfel paradoxul ca Delta Dunarii sa fie recunoscuta ca arie protejata mare la nivel international, iar la nivel national sa nu fie recunoscute decat anumite zone ca rezervatii naturale. Astfel, cu titlu exceptional, Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei prin H.G 248 / 1994. Totodata din 1994 a inceput derularea unui proiect GEF (Fondul Global de Mediu) pentru constituirea administratiei parcului si realizarea planului de management. Dar din pacate Delta Dunarii a ramas pana in prezent singura arie protejata cu administratie proprie.

Ca urmare a faptului ca Romania a aderat la Conventia pentru Diversitatea Biologica (Rio), in 1996 s-a realizat cu asistenta financiara a Bancii Mondiale. "Strategia nationala si planul de actiune pentru conservarea diversitatii biologice si utilizarea durabila a componentelor sale in Romania" care planifica pe termen scurt, mediu si lung activitatile care trebuiesc intreprinse in Romania.Din pacate aceasta strategie nu s-a bazat pe o evaluare facuta recent pentru capitalul natural al Romaniei, singurele informatii mai recente fiind date de un studiu terminat in 1994 privind Ecoregiunile Romaniei, care clasifica functie de tipul solului si covorul vegetal principalele regiuni ale tarii, fiind identificate astfel 22 de Ecoregiuni.

In 1995 a fost adoptata Legea Mediului nr. 137 care cuprinde prevederi legate de conservarea naturii si ariile protejate si totodata recunoaste toate ariile protejate declarate anterior prin orice lege, ordin, hotarare, decizie.

Astfel in prezent, Reteaua Nationala de Arii Protejate include un numar de 579 de arii protejate (intre care 13 parcuri nationale) ce reprezinta 4.8% din teritoriul Romaniei (1.140.590 ha). Trei dintre acestea sunt recunoscute international ca Rezervatii ale Biosferei in cadrul Programului UNESCO - MAB, si anume: Retezat, Pietrosul Rodnei si Delta Dunarii. Ultima este de asemenea inscrisa pe lista Patrimoniului Natural Mondial si pe lista Ramsar, a zonelor umede de importanta internationala.

De asemenea trebuie recunoscut faptul ca majoritatea ariilor protejate din Romania s-au autoconservat in conditiile in care interventiile umane asupra acestora a fost in regimul trecut minim sau inexistent. Dar, la fel de bine exista nenumarate exemple in care arii protejate au fost pur si simplu distruse, cu toate ca inca mai figureaza ca existente.

S-au realizat planurile de mangement si s-au constituit administratii (structuri de mangement) pentru trei arii protejate: Parcul National Retezat, Parcul Natural Bucegi-Piatra Craiului (obtinut prin insumarea a doua zone care in mod obisnuit erau nominalizate distinct ca doua parcuri nationale), Rezervatia de Zimbri Vanatori-Neamt (creata pentru reintroducerea zimbrului in stare de libertate), aceste trei zone devenind modele pentru replicarea structurilor de management si pentru alte arii protejate. Acest proiect a fost demarat la sfarsitul anului 1999, cu finantarea Fondului Global de Mediu (GEF) prin fonduri de la Banca Mondiala, Regiei Nationale a Padurilor si Guvernului Romaniei.

In prezent, ca urmare a succesului obtinut de proiectul "Managementul Conservarii Biodiversitatii", s-au pus bazele constituirii administratiilor a inca 13 Parcuri Nationale si Naturale, preluate de Regia Nationala a Padurilor prin Departamentul "Arii Protejate".

ARIILE NATURALE PROTEJATE ce au administratii proprii

Definitia ARIEI NATURALE PROTEJATE
  • Zona terestra, acvatica sau subterana cu perimetru bine stabilit si avand un regim special de ocrotire sau conservare in care exista specii de plante si animale salbatice, elemente si formatiuni cu valoare stiintifica sau culturala deosebita.
  1. PARC NATIONAL
    • PARCURI NATIONALE- acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor esantioane reprezentative pentru spatiul biogeografic national si care ofera posibilitatea de vizitare.
    • Management: mentinerea cadrului fizico-geografic in stare naturala, conservarea biodiversitatii.
    • Administrarea: pe baza planului de management prin aplicarea regulamentelor proprii aprobate de autoritatea de mediu.
    • Unitatile administrative existente pe teritoriul Romaniei: Parcul National Retezat, Parcul National Piatra Craiului, Parcul National Rodnei, Parcul National Calimani, Parcul National Cheile Bicazului -Hasmas, Parcul National Macin, Parcul National Cozia, Parcul National Domogled-Valea Cernei si Parcul National Ceahlau.
    • Activitati permise: În functie de zonarea interna a parcului.

  2. PARC NATURAL
    • PARCURI NATURALE: Arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor ansambluri peisagistice in care interactiunea activitatilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zona distinctiva cu valoare peisagistica si culturala, deseori cu o mare diversitate biologica.
    • Management: mentinerea interactiunii armonioase a omului cu natura prin protejarea diversitatii habitatelor si peisajelor.
    • Unitatile administrative existente pe teritoriul Romaniei: Parcul Naural Vanatori Neamt, Parcul Natural Bucegi, Parcul Natural Insula Mica a Brailei, Parcul Natural Cheile Gradistei Cioclovina, Parcul Natural Lunca Muresului, Parcul Natural Apuseni.
    • Activitati permise: cele legate de folosinta traditionala a terenurilor, activitati traditionale ale populatiei locale, recreere si turism, legate de zonarea interna a parcului.

ADMINISTRAREA PARCURILOR

  • Administrarea celor 10 PARCURI NATIONALE si 6 PARCURI NATURALE, cu o suprafata de aproximativ 603.000 ha, a fost preluata de Regia Nationala a Padurilor "Romsilva".
  • Pentru buna administrare a acestor parcuri R.N.P. va aloca anual aproximativ 2.000.000 Euro.S-au stabilit administratii la toate cele 16 parcuri nationale si naturale, urmand ca in decurs de trei ani aceste administratii sa fie complete.

ACTIVITATI ale unei ADMINISTRATII de PARC.
  • Elaborarea planului de management;
  • Consiliul stiintific, consiliul consultativ;
  • Elaborarea de strategii, regulamente;
  • Cercetare (inventariere, monitorizare);
  • Constientizare publica si educatie ecologica, relatia cu comunitatile locale;
  • Paza -rangeri;
  • Construirea intretinerea a diverse facilitati;
  • Ecoturism- programe diverse.

ACTIVITATI de ECOLOGIZARE si EDUCATIE.
Activitati derulate de Asociatia "E.S.T.":
  • 2001 - ecologizare pe Valea Brusturetului -zona cabanei-, în colaborare cu Asociatia "România Pitoreasca" din Pitesti si Administratia Parcului National Piatra Craiului;
  • 2002 - ecologizare la intrarea în Cheile Dâmbovicioarei, în colaborare cu Fundatia "Ecokind";s-au colectat deseurile turistice pe traseul cuprins între Lacul Bolboci" si Pestera Ialomitei, cu sprijinul Companiei Nationale "Apele Române" -filiala Buzau;

  • 2003 - colectarea deseurile turistice (cca. 100 de saci) din zona cabanei si a cheilor "Brusturet", pe o lungime de cca. 7 km;
  • 2004 - colectarea deseurilor turistice în Parcul Natural Bucegi (cca. 300 de saci), Parcul National Domogled-Valea Cernei (cca. 50 de saci) si Parcul National Cozia (cca. 150 de saci).

AMENAJARI TURISTICE.
Activitati derulate de Asociatia "E.S.T." in 2003 si 2004:
  • remarcarea traseului dintre cabana "Curmatura" si varful "Ascutit", de catre 8 dintre voluntarii nostri;
  • amplasarea refugiului si amenajarea potecii din zona "Funduri";
  • s-a muncit timp de 2 zile la reconstruirea cabanei "Diham".
  • refacerea marcajului turistic între Izvoarele Cernei si Pasul Cerna- Jiu, precum si în zona Cheilor "?âsnei" din Parcul National Domogled-Valea Cernei;

  • refacerea marcajului turistic si a potecii pe traseul de legatura dintre Piatra Craiului si Fagaras: Cantonul Rudarita -Saua Lerescu Mic -Vârful Comisu Mic - refugiul alpin Berevoiescu;
  • reîmprospatarea marcajelor turistice pe urmatoarele trasee din Parcul National Cozia: Turnu -Stânisoara, vârful Cozia -Mocirle si vârful Cozia - Urzica.

* Material realizat pe baza informatiilor furnizate de
Serviciul "Arii Protejate si Silvoturism" din cadrul R.N.P.
si Clubul Ecologic U.N.E.S.C.O "Pro Natura"